Şi totuşi există iubire Şi totuşi există blestem Dau lumii, dau lumii de ştire Iubesc, am curaj şi mă tem. Şi totuşi e stare de veghe Şi totuşi murim repetat Şi totuşi mai cred în pereche Şi totuşi ceva sa-ntâmplat. Pretenţii nici n-am de la lume Un pat, întuneric şi tu Intrăm în amor fără […]
Și n-a rămas decât o urmă Din umbra ta, din lipsa mea Și tot ce-am vrut să se înalțe Din vata sufletelor noastre… Ce albă nu prea mai era Ne-am însoțit unul pe altul Printr-un desiș de spini și flori Și nu ne mai păsa de lume… Nu ne păsa de trecători. Cândva, doar ne
Sunt doar cuvinte… Mi-e greu si nu stiu ce sa-ti spun… Incerc mereu sa fiu mai bun Si ma gandesc la viitor Mi se va spune scriitor?!… Sunt doar iluzii… Ca nu am tot ce as fi vrut Ai observat prea bine, Dar jur, voi construi un drum… Din aur, unde-a fost odata scrum…
Nu sunt un geniu, nu-s mare scriitor! Sunt doar un suflet mult prea iubitor Ce-‘ncearcă să-și exprime taina Prin scris mărunt, nu orbitor. Când anii mulți m-or face să albesc, Un mic volum de fraze, m-ar face să privesc Spre un trecut stângaci, ce n-am știut să-l schimb. Sau să mă schimb…! Să fiu mai
Noapte bună, vouă, zgomotelor care ne faceţi să ne simţim seara atât de obosiţi. Acum vrem linişte! Noapte bună, vouă, oamenilor flămânzi şi fără adăpost. Poate dimineaţă se întamplă o minune şi veţi găsi iubire. Sau măcar o pâine… Noapte bună, vouă, bătrânilor! Poate veţi reuşi să vă visaţi din nou tineri şi frumoşi. Vă veţi
