Nu sunt un geniu, nu-s mare scriitor!
Sunt doar un suflet mult prea iubitor
Ce-‘ncearcă să-și exprime taina
Prin scris mărunt, nu orbitor.
Când anii mulți m-or face să albesc,
Un mic volum de fraze, m-ar face să privesc
Spre un trecut stângaci, ce n-am știut să-l schimb.
Sau să mă schimb…! Să fiu mai inspirat…
Naiv mă voi gândi atunci, că mulți vor fi citit
Tot ce am scris cu lacrimi și tot ce am simțit.
Nevrând să aflu poate, că tot ce-i scris în cartea ce este
Cumpărată, sau chiar împrumutată, nu e nimic decât o parte…
Dintr-un om! Un simplu muritor,
Disprețuit de lumea toată.
Căci toate-s trecătoare și un sfârșit au toate!
Cum noaptea după ziuă și ziua după noapte,
Se împletesc aidoma unui șirag de șoapte
Ce-l șușotesc amanții în nopțile furate și îmbătați de fapte,
Nici eu nu voi mai scrie când voi pleca departe…!
Mi-ar fi de-ajuns o gură să îmi citească versul.
O splendidă făptură care să-mi facă templu…
Din lacrimi, din iubire, din strofele ce umplu
Un gol ce-l au în sine, doar cei ce-şi află sensul.
Și-atunci mă-‘ntreb: Ce sunt?
Un om, poet, un suflet chinuit? Nemuritor nu sunt…!
Probabil un artist…Ce azi se simte foarte trist.
Dar mâine voi iubi mai mult, voi fi mai împlinit!
Cum noaptea după ziuă și ziua după noapte,
Se împletesc aidoma unui șirag de șoapte
Ce-l șușotesc amanții în nopțile furate și îmbătați de fapte…!
A.
Esti putin dezamagit.Oricine are zile mai bune si altele triste dar trebuie sa fim optimisti!
Frumos şi trist ?Am o impresie de à reciti uneori in articolele tale, versuri de Ion Minulescu