Acum sunt mai pustiu ca totdeauna, De cand ma simt tot mai bogat, de tine, Si-mi stau pe tample soarele si luna, Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine Si uite, n-are cine sa ne-ajute, Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negrii cauta o cale Prin […]
Aș vrea ca să mă rătăcesc Cu tine…! Să uit că am un rost în lume, Să uit de cine nu-mi vrea bine, Să uit că am un loc anume…! Să uit de mine! Aș vrea ca să mă rătăcesc În tine…! Să uit că am și eu un nume, Să pot doar să respir
Şi totuşi există iubire Şi totuşi există blestem Dau lumii, dau lumii de ştire Iubesc, am curaj şi mă tem. Şi totuşi e stare de veghe Şi totuşi murim repetat Şi totuşi mai cred în pereche Şi totuşi ceva sa-ntâmplat. Pretenţii nici n-am de la lume Un pat, întuneric şi tu Intrăm în amor fără
Și n-a rămas decât o urmă Din umbra ta, din lipsa mea Și tot ce-am vrut să se înalțe Din vata sufletelor noastre… Ce albă nu prea mai era Ne-am însoțit unul pe altul Printr-un desiș de spini și flori Și nu ne mai păsa de lume… Nu ne păsa de trecători. Cândva, doar ne
Nu sunt un geniu, nu-s mare scriitor! Sunt doar un suflet mult prea iubitor Ce-‘ncearcă să-și exprime taina Prin scris mărunt, nu orbitor. Când anii mulți m-or face să albesc, Un mic volum de fraze, m-ar face să privesc Spre un trecut stângaci, ce n-am știut să-l schimb. Sau să mă schimb…! Să fiu mai
