Superbe articole! Atât de adevărate, parcă sunt scrise mai degrabă de către o femeie, scoase direct din profunzimea greu de pătruns şi de înţeles a femeii. Texte despre care mi-ar fi plăcut să spun că le-am scris eu! Nu, n-ar fi avut acelaşi impact, categoric! Dar sunt scrise de un bărbat şi asta mă face să mă întreb, m-am întrebat de zeci de ori, dacă acest bărbat, această entitate minunată, această formă fizică numită Adrian Cutinov există cu adevărat şi dincolo de cuvintele scrise. Dacă el, acest bărbat este altfel decât cei mai buni reprezentanţi ai sexului masculin! Aşa pare, deşi este modest. Şi mai sunt întrebări şi aspecte pe care le descopăr dar pe care nu vreau să le dezvolt. Vreau doar să clarific la ce-mi foloseşte să ştiu, să accept că el, acest om este la fel şi în viaţa de zi cu zi, dincolo de pagina virtuală pe care socializează unde şi-a creat o imagine aproape ireală. Dacă nu eşti un impostor însemnă că lumea asta nu este fără de speranţă. Mă inspir din istoria biblică şi spun că dacă există cel puţin un bărbat cu caracteristicile tale, cu un mental ca al tău înseamnă că se merită ca D-zeu să ţină pământul. Înseamnă că eu, sufletul care am ales să trăiesc aceste zile nu mai am scuze şi motive ca să privesc lumea în negru, gri şi culori asemănătoare. Înseamnă că viaţa mea are un alt sens, înseamnă că atunci când păşesc zilnic prin propria-mi viaţă am motive să mă bucur că există cel puţin o femeie, mama lui, iubita, etc, care este, ar trebui să fie fericită. Şi dacă ea este fericită înseamnă că există fericire, dacă fericirea există înseamnă că eu am o problemă şi că percepţia mea despre lume este greşită. Înseamnă că există bărbaţi deosebiţi dar ceva, karma, soarta sau poate chiar eu sunt motivul pentru care am o imensă dezamăgire faţă de ei ca fel de a fi. Şi asta nu înseamnă că eu trebuie să mă poticnesc în cum sunt bărbaţii şi de ce sunt aşa. Dacă tu exişti în planul real şi nu eşti o proiecţie mentală în plan virtual, nu cu intenţie, desigur, înseamnă că lumea este frumoasă.