Buna seara! Apreciez enorm scrierile d-voastră! M-a amuzat ceea ce ați scris despre ideea unor bărbați se a se desparți de iubitele lor sub deviza: ‘ești prea buna pt mine’. Si eu am trăit-o in urma cu câteva luni.
Doar ca a fost continuata de relatarea temerii in ceea ce privește responsabilitatea unei relații. A recunoscut ca nu este pregătit si ca își doreste inca o perioada de libertinaj. Astea fiind spuse dupa o relație de jumătate de an. Si in ziua de azi îmi scrie ca sa vadă cum mai sunt… .
Ne-am despărțit pe cale amiabila. Si in ultimii doi ani, am mai avut, pe lângă aceasta relație, doua relații cu doi tipi care s-au dovedit a avea sechele. Nu si-au depășit trecutul si nu s-au putut implica. Niciunul nu are nimic sa-mi reproseze, si ei mai dau cate un semn de viata câteodată si îmi spun mereu cat sunt de specială, dar totul se rezuma la atât.
E foarte ciudat, cum un om care a decis sa se despartă de mine nu-si continua drumul si simte nevoia sa se mai intereseze de soarta mea.
Eu le răspund din complezenta. Nu-mi doresc sa reiau niciuna din relații daca ar fi sa se reîntoarcă vreunul.
Am ales sa fac lungi introspecții si sa vad de ce atrag oameni cu temeri. Eu in mod conștient am depășit traumele din trecut. Nu am nicio emoție negativă si niciun gram de repulsie fata de niciun om. E foarte ușor sa dam vina pe alții. Eu nu aleg aceasta cale niciodata.
Cred ca undeva in subconștientul meu exista o problema pentru care atrag acest gen. Mi-ar plăcea mult sa stiu ce părere aveți d-voastră. Sunt convinsă ca primiți sute de mesaje si poate nu va ajunge timpul sa răspundeți, chiar daca v-ați dori acest lucru. Poate am norocul de feed-back din partea d-voastră.
Mereu am fost optimista. Mereu. Si cu mare credința in Dumnezeu.
Dar as vrea din fiecare experiența sa învăț ce am de învățat, chiar daca e nevoie sa ‘sap’ in profunzimea mea pentru a gasi cauzele. Nimeni nu e vinovat pentru ce mie mi se întâmpla
Multumesc anticipat!
Diana P.
Buna,
In primul rand, daca ai observat, eu ma semnez cu A., prescurtare ce vine de la Adrian, nu de la “dumneavoastra”. Acesta din urma este un apelativ care personal mi se pare fortat impus in limba noastra, caci are un mare neajuns: mareste distanta dintre interlocutori, ceea ce nu este tocmai placut, caci deja cuvantul (scris sau vorbit) limiteaza si distorsioneaza gandul pe care vrem sa-l transmitem cu adevarat celui de langa noi.
Ca sa revin la cele scrise de tine, tin sa-ti multumesc pentru aceste randuri, caci, in spatele lor se regaseste o profunzime si o educatie a limbajului pe care nu (prea) o mai regasesti in aceste vremuri. Esti, deci, o raritate placuta.
Un prim raspuns sec, ar fi: da,ai dreptate. Nimeni nu este responsabil de esecurile si de frustrarile noastre. Pana la o varsta destul de frageda sunt responsabili parintii, dar incepand cu adolescenta, intervine discernamantul personal care ar trebui sa creasca tot mai mult si sa primeze in fata parerilor altora. Asta se numeste autodezvoltare.
Te asigur de un lucru: barbatii care au stat langa tine o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, au intrat in viata ta mai incompleti decat au plecat. Ai avut niste daruri pentru ei. I-ai facut mai buni. Fara sa-si dea seama tu i-ai ajutat sa-si rezolve anumite probleme interioare. Asta este motivul pentru care inca te mai cauta si-ti vorbesc cu respect.
Pentru acei barbati tu ai fost un privilegiu. Ei te-au ajutat doar intr-o singura privinta: te-au facut sa-ti intelegi propria natura.
Pentru a te simti si tu privilegiata, ai nevoie sa cunosti un barbat care are propriile rani vindecate. Un barbat care stie sa paseasca. Un barbat care nu este purtat in viata de propriile neimpliniri.
Trebuie sa intelegi ca o femeie cu o inteligenta rationala si emotionala superioare, isi va gasi mult mai greu un partener potrivit. Nu pentru ca barbatii nu sunt inteligenti, dar sunt putini cei care stiu sa si-o foloseasca.
Pentru ca un barbat sa-si descopere inteligenta emotionala are nevoie de multe introspectii. Cine mai are timp de asa ceva? Societatea cere goana dupa bani. Banii sunt cartea de vizita a multor barbati in aceste vremuri. Si stii de ce? Pentru ca este o carte de vizita care este de ajuns pentru unele femei.
Iar atata timp cat aceste femei sunt multumite, de ce ar mai fi interesati barbatii sa-si dezvolte si alte laturi?
Tu vorbesti de lucruri profunde: de subconstient, de introspectie si de rezonanta. Lucruri prea putin intelese la ora actuala. Din pacate…
Vezi tu, Diana, a iubi o persoana inseamna a ne iubi pe noi insine. Exact ca intr-o oglinda. Reflexia ei ne va arata toate splendorile noastre, sau dimpotriva, toate ranile nevindecate.
Ar fi foarte multe de spus, dar pentru a incheia, iti pot spune ca rar se intampla sa iubim o fiinta care “functioneaza” sub nivelul nostru de intelegere.
Nu-ti cunosc obiceiurile zilnice si nu-ti cunosc cercurile pe care le frecventezi si/sau oamenii pe care-i ai alaturi. Toate acestea conteaza foarte mult.
Vei atrage catre tine barbatul de care ai nevoie atunci cand vei fi pregatita sa schimbi ceva in propriile tale alegeri. Atunci iti vei schimba si rezonanta interioara. Stiu ca nu-ti va fi usor, caci este clar din cele scrise de tine ca esti o femeie rafinata si sofisticata din punct de vedere intelectual.
Nu ti-as recomanda pe unul care nu stie nici sa-si scrie propriul nume ca nu te-ar ajuta cu nimic.
Cu toate ca astfel de barbati sunt promovati obsesiv pe toate mediile de informare in masa.
Acum intelegi de ce iti spun ca nu-ti va fi usor sa il gasesti?
Sper sa mai aud vesti de la tine. Mi-a facut o reala placere sa te citesc!
PS: Iti multumesc pentru increderea acordata
A.
Diana, personal cred ca vei gasi barbatul „potrivit” in momentul in care vei inceta sa mai cauti. Vei reusi asta de-abia in momentul in care vei ajunge la un echilibru interior. Atunci vei inceta sa mai ai asteptari si te vei lasa purtata de viata. Barbatii care au fost in viata ta ti-au oferit niste lectii de viata pe care doar tu alegi daca vrei sa le inveti si sa mergi mai departe sau sa le repeti, intr-o alta forma.
Din textul tau pot sa-ti zic ca inca iti lipseste increderea in tine si ca inca mai dai vina pe ceilalti de ceea ce se intampla in viata ta. Asta imi spune dubla negatie pe care ai folosit-o sa te argumentezi – „E foarte ușor sa dam vina pe alții. Eu nu aleg aceasta cale niciodata.”