Draga mea,
Din propria experienta te sfatuiesc sa nu renunti la casnicia ta.Pentru ca eu am facut acest lucru si culmea credeam ca nu-mi iubesc sotul.Desigur pasiunea pe care am trait-o alaturi de cel pentru care i-am spus adio sotului meu nu se compara cu nimic…din punctul meu de vedere……am crezut la acel moment ca sentimentul este reciproc insa n_a fost asa.Am spus adio fara sa stau pe ganduri la 11 ani din viata mea petrecuti alaturi de un om minunat care chiar daca nu mi_a oferit poate nebunia aceea m_a sustinut neconditionat.Si crede-ma asta conteaza mai mult decat iti poti imagina.Tot ce pot sa iti spun este ca ceea ce vine repede trece repede.Si dupa ce am trecut prin asa ceva nu pot sa nu ma gandesc la ceea ce va fi in sufletul tau cand v-a disparea magia.Noi iubim cu adevarat ….ei chiar daca ne iubesc azi..in cazul in care nu ne folosesc direct….oricum maine nu ne mai iubesc.Si ca si cand nimic nu s- ar fi intamplat isi vad de drum.Eu una sunt o persoana rationala in cazul de care iti vorbesc nu am fost pentru prima oara in viata mea.Crede-ma ca am suferit enorm si nu pot sa imi revin.Indiferent ce decizie vei lua fi cinstita cu sotul tau el nu are nici o vina.Eu n-am inventat scuze pur si simplu i-am spus adevarul.
