Te caut cu degete reci în locul în care te-am lăsat ultima oară. Şi o fac încet, de frică să nu-ţi răvăşesc parfumul care ţi-a rămas în urmă…
Te caut cu buzele printre cearşafurile pline de amintiri. Şi realizez că singurele buze ce vor mai tulbura liniștea aşternuturilor sunt doar ale mele…
Te caut cu privirea în fiecare femeie care trece pe lângă mine. Şi oricât de mult aş încerca să te găsesc în altcineva îmi dau seama că tu nu ai fost niciodată altcineva. Tu ai fost eu…
Te caut în fiecare melodie şi în fiecare sunet de chitară care îmi răscoleşte urechile. Şi nicio melodie nu mi se pare că sună la fel de bine cum suna tonul vocii tale…
Te caut printre visele pe care mi le-ai construit ca un genial arhitect ce a reuşit să-şi lase pentru eternitate amprenta asupra unui edificiu irepetabil prin frumuseţea sa…
Te caut printre promisiunile pe care mi le ofereai ca un bogătaş care nu se sfieşte să facă multe acte de caritate. Dar într-un final se dovedeşte că toate acele donaţii nu sunt făcute pentru a schimba viaţa unui om sărman, ci doar pentru a-și creşte notorietatea bogătaşul…
Te caut printre culorile curcubeului. Dar eşti la fel de tangibilă aşa cum este şi acesta din urmă. Cu cât mă apropii mai mult de tine, cu atât mai mult încep să văd realitatea. Realitatea iluziei în care mă scăldam fără nici cea mai mică frică de înec…
Te caut în fiecare suflare şi în fiecare cuvânt. Te caut în tot ce-ar fi putut să fie.
Dar îţi promit că nu o s-o mai fac…
De mâine!
A.
Superb spus… Uneori nu realizăm la timp ceea ce avem lânga noi. După ce îi dăm drumu`, apar regretele. Sau poate nu? Să fi fost oare doar o iluzie, imaginația noastră? Sau maturitatea care a ucis inocența?
Spor în toate și abia aștept noul articol. :-)
De 25 de ani ma bantuie marea iuire. Il visez, il caut, sau il vad in tot ce misca si are sunet… si totusi daca l-as intalni nu mi-as distruge familia pentru el, sau cel putin imi doresc sa am puterea asta.