Cât de profunde ar trebui să fie cuvintele unui bărbat pentru a putea convinge o femeie că, alături de el, va trăi mult mai intens decât tot ce ea a trăit lângă alţi bărbaţi care i-au promis acelaşi lucru, dar au dezamăgit-o?
Câtă încredere ar trebui să mai aibă o femeie în vorbele unui alt bărbat după ce aceasta s-a schimonosit de durerea minciunilor lăsate pe pielea şi în sufletul ei de alţii?
Câte gânduri pot chinui nopţile unei femei care şi-a promis că totul este în zadar şi nu mai merită osteneala de-a o lua de la capăt cu un alt bărbat care a făcut din cuvinte doar o armă cu ajutorul căreia vânează femeile dornice de iubire?
Câtă linişte ar trebui să facă un bărbat pentru a auzi subtilul sunet al dorinţelor unei femei? Toată acea melodie care, pe o femeie, o face să tresalte de emoţii, iar pe mulţi bărbaţi îi lasă indiferenţi…
De câte ori ar trebui să ne repetăm că lucrurile pe care punem preţ într-un mod obsesiv, sunt supuse deprecierii în lupta contra timpului…? De câte ori trebuie să ne repetăm că singura cale de a învinge această luptă este de a trăi prezentul pur, momentul irepetabil neafectat de ideile noastre preconcepute despre viaţă şi despre fericire?!
De câte ori ar trebui să-ţi spună un om că-l deranjează atunci când iei în derâdere visele lui? Când vom înţelege că această greşeală o facem şi cu proprii noştri copii? Cândva ne vor reproşa că ne-am grăbit să le tăiem aripile…
Câte ore i-ar trebui unui artist să exerseze la instrumentul preferat până când acesta va începe să ne mângâie auzul cu sunete perfecte? Cât timp i-ar trebui artistului să înţeleagă faptul că până nu-şi va iubi instrumentul ca pe pe propriul suflet nu va face decât să piardă timpul repetând…?!
Câte flori ar trebui să-i oferim unei femei pentru a ne înţelege pe noi bărbaţii că, deşi ne străduim, uneori nu suntem înzestraţi să iubim cu aceeaşi intensitate de care ea este cu uşurinţă capabilă…
Câţi scriitori ar trebui să-şi mai consume cerneala pe hârtie doar pentru a ne face să înţelegem că o femeie s-a născut pentru iubire?
A.
Frumos! Felicitari!
Multumesc!
Iubirea este o a treia entitate formata din doi oameni care este energie fina, pura .Iubirea este „a noastra”, nu numai a lui sau numai a ei. Si amandoi au grija de ea.
„Iubirea este un mecanism prin care distanta dintre doua pesoane dispare de tot in asa fel incat acestia devin ( simt, traiesc, se manifesta) ca o singura persoana.”
Si eu cred ca exista barbati care gandesc ceea ce cu atat de multa acuitate si profunzime ai descris. Felicitari!
L.
Frumos spus, Adrian.
Multumesc pentru aprecieri.
Frumos si adevarat ! Felicitari !
Trăiri puse pe pagina! Minunat ! Nu credeam ca un bărbat poate face acest lucru!
Balsam pentru suflet! Multumesc pentru postari!
Multumesc pentru aprecieri!