Când renunţi la orgoliul tău, începi să vezi ce anume are nevoie persoana de lângă tine.
Orgoliul exagerat se transformă într-o pereche de ochelari cu lentile lipsite de transparenţă…
Tu vei spune tare şi răspicat că iubeşti, dar nu va fi decât o declaraţie lipsită de substanţă, deoarece vei vedea persoana de lângă tine nu aşa cum este ea, ci aşa cum o percepi tu…prin proprii tăi ochelari.
Astfel, nu vei putea să-i observi dorinţele, idealurile şi nici lacrimile. O vei înţelege tot mai puţin, iar ea, simţindu-se neînţeleasă, se va îndepărta de tine…
Te vei întreba apoi unde ai greşit, căci ţie nu ţi-au lipsit declaraţiile de iubire. Din contră, ai făcut totul ca la carte, însă ţi-a lipsit implicarea.
Dacă vei începe să observi natura adevărată a persoanei de lângă tine, atunci nu vei mai avea nevoie de vorbe bine lustruite şi frumos îmbrăcate.
Atunci vei fi total prezent în viaţa ei. Iar acea prezenţă va însemna mai mult decât orice cuvânt, căci numai aşa vei da naştere încrederii.
În momentul în care câştigi încrederea ei, fiinţa iubită va înflori şi se va dezvolta frumos alături de tine.
Numai în acele clipe, ea nu va mai avea nevoie să audă ceva anume de la tine. Ea va şti că o iubeşti, căci va simţi asta în inimă. Iar acest sentiment este mai puternic decât orice cuvânt spus.
Acest sentiment este ca un nectar care-i umple sufletul de bucurie.
Este o operă de artă pe care nu ai cum să o desăvârşeşti decât dacă…
…vei învăţa să renunţi la orgoliu!
A.
Esti minunat.Este foarte greu sa exprimi in cuvinte ceea ce simti.Esti ca un pansament pentru suflet.
Ma bucur ca iti plac scrierile mele!
Mulțumesc!
Foarte frumos spus .
Faptele demonstreaza iubirea ,vorbele trebuiesc sa fie cireașa de pe tortul faptelor .
Va citesc cu mare drag scrierile , sunt minunate
…
Felicitări !