Nu te-a atras irezistibil atunci când l-ai văzut! Și dacă-ți aduci bine aminte, te-ai întâlnit cu el de câteva ori, absolut întâmplător…!
El ți-a zâmbit, dar nu ai băgat de seamă! Spuneai că este doar un gest specific masculin ce este făcut dintr-un impuls natural atunci când trece pe lângă o femeie frumoasă ca tine…! Iar de frumusețe nu ai dus lipsă. Nu se știe cine ți-a oferit-o, dar nu s-a zgârcit!
Și când ați stat de vorbă prima dată, nu te-a făcut să tresari cu nimic! O discuție obișnuită ca oricare alta…!
Și acum îți amintești cât de mult îți doreai să cunoști un bărbat care să iasă din tipare. Un bărbat care să întoarcă privirile tuturor femeilor, din același impuls de care se face vinovat bărbatul atunci când zâmbește…!
Iar acel bărbat să fie doar al tău! Căci ăsta este actul suprem de invidie din partea falselor prietene.
Ce femeie nu vrea un bărbat perfect? Un bărbat în jurul căruia ea să orbiteze…! Și să nu știe niciodată ce o împlinește mai mult: faptul că se simte atât de trează în prezența lui, sau faptul că orice altă femeie ar considera-o câștigătoare…!?
În schimb, tu l-ai cunoscut pe cel banal!
Cândva, l-ai întâlnit și pe Adonis, dar l-ai pierdut așa cum l-ai câștigat: foarte ușor!
Numai că într-o zi, nu mai știi exact care anume a fost, ceva din tine, a început să se abandoneze în privirea bărbatului obișnuit!
O parte din tine te-a făcut să dezarmezi! Ai știut pur și simplu că merită să faci asta!
Ai realizat că nu ai nevoie ca toate femeile să-l dorească! Ai mai multă nevoie ca el să te iubească așa cum cel perfect nu va ști-o niciodată să o facă…!
Acum ești fericită! Toată banalitatea lui s-a transformat într-o forță electrizantă de care simți că ai tot mai multă nevoie. Probabil, tu l-ai transformat! Posibil, el s-a depășit!
Ce mai contează cum a reușit asta? Important este că tu, ai rămas și cu iubirea, dar și cu zâmbetul lui!
A.
Banalitatea este cea care durează cel mai mult… ;) O fi rău? :)
Iubesti doar atunci cand ti se ofera cu adevarat iubire..frumusetea interioara a unui om este net superioara frumusetii exterioare
Acum 24 de ani am cunoscut un „barbat banal” . Azi acel „banal” este sotul meu( de 17 ani) si de fiecare data cand privesc in ochii lui ma simt cea mai frumoasa femeie din lume. Am trecut impreuna de mana peste”hopuri” mici/ mari si nu regret nimic. Doar faptul ca timpul trece . Imi doresc sa imbatranim frumos tot impreuna( iar el stie asta)si sa ne bucuram de fiecare minut al vietii ce ne este oferit alaturi de fiul nostru.
Iti multumesc ptr. aceste randuri Adrian Cutinov.