Ce greu învățăm că viața nu este ca-n filme…
Ce greu învățăm că pentru a avea un mic vis împlinit trebuie să sacrificăm foarte multe lucruri pe termen scurt.
Ce dificil înțelegem că, deși ne dorim totul cât mai repede, nu realizăm nimic atâta timp cât nu ne schimbăm obiceiurile.
Ce trist este să vedem în jurul nostru prieteni care fac alegeri greșite, total neinspirate. Timpul le demonstrează că au ales exact mâna în care nu era ascunsă moneda. O soartă cu al ei joc idiot din care (probabil) trebuie să învățăm câte ceva.
Ciudat este ca noi, ceilalți, ne dăm seama când un prieten alege greșit. De ce nu-i spunem? Și dacă-i spunem, de ce nu ne ascultă? El are cred nevoie neapărat de acea experiență de viață pentru a crește…sau nu!
Se spune că atunci când vrei să câștigi la bursă, ar trebui să urmărești investitorii începători și să acționezi exact invers decât o fac ei. Așa ai putea avea sorți de izbândă.
Unii au încercat și așa, însă, tot au pierdut. Să fie totul un joc cu sumă nulă?
Ce repede ne pierdem energia cu plăceri efemere ce au darul de a lăsa în noi un gol și o arsură ce greu se pot vindeca…! Și când se vindecă, în sfârșit, aprindem repede chibritul.
Nu de plăceri suntem dependenți. Ne-am obișnuit să trăim doar cu arsurile.
Cât de ușor invidiem pe alții care întâmplător au ce nu avem noi! Îi privim cu lăcomie, iar ei ne privesc cu trufie.
Noi suntem invidiați de alți nebuni pentru ce avem și nu realizăm niciodată asta.
Stăm mereu pe o scară. Unii mai sus, alții mai jos. Sunt alții mai frumoși, sunt alții mai bogați, sunt alții mai înalți…
O competiție ce ne răpește libertatea de a fi noi înșine. Libertatea de a ne descoperi propriile valori.
Ne trec anii și cu greu realizăm că viața nu este ca-n filme…
Nu există scurtături!
A.
bravo .. misto articol si poza e la fel de tare .. succes
Multumesc! Bine ai venit!
Acel moment cand realizezi anumite lucruri, dar nu gasesti cuvintele pentru a le descrie. Pe urma citesti acest articol care iti produce un mare ” AHA!”. :)