Tu ai crezut c-a fost iubire. Eu te-am trezit…!
Ți-am spus că-i nebunie
Tu m-ai dorit doar pentru tine. Eu n-am putut…!
M-aș fi schimbat pe mine.
Ai vrut să-ți fiu orchestră,
Iar eu, doar o vioară!
Mi-ai spus că te topești…te-am refuzat a doua oară!
Am fost doar o atingere ușoară.
Ai vrut să-ți fiu o-‘ntreagă poezie
Am fost un vers și-atât!
Și chiar și-un vers te-ar fi-‘mplinit, și-un cânt…!
Eu m-am restrâns la un cuvânt.
Tu ai cerut ce n-am putut să-ți dau.
Am încercat…! Am încercat măcar!
Ai vrut să fiu al tău de tot…! Știi bine:
Mi-e imposibil să rămân pe loc. 
Am fost al tău doar un moment și-atât.
Dacă l-ai fi trăit ca mine, nu te-ar mai fi durut…!
Ai vrut să mă transformi în tine
Cum ai mai fi putut să ma iubești atunci pe mine?
Ai vrut o mângâiere…!
Și doar o ciupitură ai primit
Acuma ’ncep să înțeleg:
M-ai fi iubit și dacă nu aș fi venit!
De ce să îți dorești ca să te legi de mine?
De ce ai vrut ca să renunți la tine?
Chiar nu-‘nțelegi deloc? Ți-am dat mai mult decât iubire:
Ți-am oferit chiar libertate în simțire…!
Și-mi spui că nu voi mai găsi una ca tine,
Cu piele fină, ochi mari și buze pline.
Eu știu destul de bine…Sunt buze care mint!
Am mai pațit-o, știu ce simt!
Eu, cel puțin, am fost cinstit cu tine!
Iubește-mă de vrei…Eu nu renunț la mine!
A.
